Ministerul Sănătății vrea să schimbe legea: pacienții cu tulburări psihice pot fi imobilizați sau izolați pentru protecție

Proiectul de Ordin privind Normele de aplicare a Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice a fost pus în dezbatere publică de Ministerul Sănătății (MS). Prin proiectul de Ordin sunt stabilite normele speciale de îngrijire din structurile de psihiatrie și situațiile în care pot fi luate măsuri de contenție.

Potrivit proiectului, serviciile medicale minime pe care o structură psihiatrică trebuie să le asigure sunt: diagnosticul și tratamentul tulburarilor psihice acute și cronice; evaluări psihologice; psihoterapie; consiliere și psihoeducație pentru pacienți și familiile lor; programe de terapie ocupațională, educativă și recreativă; servicii de asistență socială.

În situația în care intervențiile terapeutice uzuale efectuate în vederea aplicării tratamentului eșuează, se poate recurge la imobilizarea sau contenționarea pacientului cu mijloace specifice, dar care să nu producă vătămări corporale.

Contenționarea poate fi folosită doar atunci când este necesară apărarea pacientului de acțiunile sale, care l-ar putea răni pe el sau pe ceilalți și doar în situația în care aplicarea celor mai puțin restrictive tehnici a fost neadecvată sau insuficientă pentru a preveni orice lovire ori vătămare.

„Imobilizarea este precedată o abordare verbale care să evite escaladarea agresivității și violenței. Se va evita atitudinea de confruntare cu pacientul, se va vorbi pacientului pe un ton calm, neutru și cu o expresie facială atentă, dar neutră, cu o gestică limitată, lentă fără schimbări bruște de atitudine. În aplicarea măsurii de restricționare a libertății de mișcare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii. Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei măsuri de restricționare a libertății de mișcare a pacientului”, potrivit proiectului.

De asemenea, contenționarea poate fi folosită numai în baza dispoziției medicului, menționată în foaia de observație. Dispoziția medicului trebuie să detalieze factorii care au condus la contenționare și să specifice natura acestei măsuri. În dispoziție trebuie precizată ora la care măsura de contenționare a fost luată, imobilizarea neputând depăși patru ore, se mai arată în proiect.

În situația în care imobilizarea de necesitate nu a fost făcută din dispoziția medicului, acesta va fi solicitat în maximum 30 de minute.

Măsurile de contenționare sau imobilizare aplicate pacienților, incluzând toate dispozițiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea, se înscriu în Registrul măsurilor de contenționare și izolare aplicate pacienților, care va fi păstrat în condiții de confidențialitate.

Proiectul mai prevede că pacientul trebuie să fie monitorizat tot timpul imobilizării, pentru a observa dacă nevoile sale fizice, de confort și siguranță sunt îndeplinite. O evaluare a condițiilor pacientului trebuie realizată la cel puțin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte, dacă medicul o cere. Evaluarea trebuie înregistrată în foaia de observație a pacientului.

Toate intervențiile fizice din timpul imobilizării trebuie să aibă în vedere vârsta, sexul, cultura, limba și istoricul medical, dizabilitatea sau nevoile speciale ale pacientului, sarcina, date care se vor regăsi și în foaia de observație.

Proiectul de ordin mai prevede și modalitatea de protejare prin izolare a pacienților care reprezintă un pericol pentru ei înșiși sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie aplicată cu maximă precauție și numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă.

Izolarea pacientului se va face într-o încăpere special prevăzută și dotată în acest scop. Încăperea trebuie să ofere posibilitatea ca pacientul să poată fi observat continuu, să fie iluminată și aerisită în mod corespunzător, să aibă acces la grup sanitar și să fie protejată în așa fel încât să prevină rănirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent în aceeași încăpere mai multe persoane.

Izolarea trebuie să fie aplicată pentru un timp cât mai scurt posibil și revizuită periodic, la un interval de cel mult două ore, iar pacientul sau reprezentantul său trebuie informat despre această măsură.

„Pacientul va fi observat în timpul izolării conform unui program prevăzut de medicul care dispune măsura izolării. Pe perioada dispunerii măsurii izolării, pacientul va păstra îmbrăcămintea, precum și orice articole de uz personal sau cu semnificație religioasă, cu excepția situației în care păstrarea acestora ar putea afecta siguranța sa”, se mai arată în proiect.

Măsura izolării nu trebuie folosită ca pedeapsă sau ca o formă de amenințare și nici nu poate fi parte a programului de tratament. Această măsură poate fi dispusă doar de medic, în aceleași condiții ca și contenționarea, și trebuie menționată în Registrul măsurilor de contenționare și izolare și în foaia de observație a pacientului.

În cazul pacienților sub 18 ani, imobilizarea are drept scop susținerea tratamentului medicamentos în cazul agitației psiho-motorii. Contenționarea în aceste cazuri se va face numai cu avizul medicului curant sau al medicului de gardă, medic specialist psihiatru sau neuropsihiatru pediatric, acolo unde există, și cu acordul scris al părintelui sau aparținătorului legal, prevăzut în consimțământul semnat de tutore la internare, doar după ce au fost epuizate toate mijloacele de convingere și liniștire a pacientului. Durata contenției nu poate depăși 30 minute, dar proiectul prevede că măsura poate fi repetată în cursul aceleiași zile.

După contenționare, pacientul sub 18 ani trebuie să fie supravegheat permanent de personalul medical și nu trebuie să rămână singur în încăpere.

Printre dispozitivele speciale de imobilizare sunt: pat cu dispozitive de legare – cadru metalic cu laterale; cearceaf; manșete din piele, late, ajustabile, dublate cu pâslă pentru articulațiile mâinilor și picioarelor; curele late pentru torace și genunchi; mănuși; cască specială de protecție.

Tehnica imobilizării constă în imobilizarea atât a membrelor superioare, cât și a celor inferioare, evitând leziunile în timpul procedurii. Potrivit proiectului, este interzisă folosirea de materiale precum sfoară, tifon, feșe sau alte materiale care pot vătăma pacientul.

În proiect sunt prevăzute metode diferite de contenționare pentru copiii internați într-un spital cu structură de Psihiatrie, cei institutionalizați și cei internați într-un spital cu structură de Pediatrie.

În cazul copiilor internați într-un spital cu structură de Psihiatrie, contenția va fi folosită în caz de potențial de autoagresivitate sau heteroagresivitate. Astfel, pentru copiii cu greutate sub 25 de kilograme se va folosi cearceaful, cu care va fi înfășat și se mobilizat de pat. În cazul copiilor cu greutatea sub 50 de kilograme se vor folosi manșete ajustabile din piele pentru mâini și picioare, în cazul în care se lovesc cu genunchii, iar pentru copiii cu greutate mai mare de 50 de kilograme, tot manșetele ajustabile din piele, dar și curele late pentru torace și genunchi.

Contenția în cazul copiilor instituționalizați se va face cu acordul tutorelui legal sau responsabilului centrului pentru minori, la indicația medicului curant sau a medicului de gardă. Pentru copiii diagnosticați cu autoagresivitate se vor folosi dispozitive cu rol de protecție, precum: mănuși, cască de protecție, iar pentru copiii diagnosticați cu heteroagresivitate, se vor respecta regulile de contenție pentru copiii din spitalele de psihiatrie.

În cazul copiilor internați într-un spital cu structură de Pediatrie, copiii cu autoagresivitate sau cu heteroagresivitate vor fi contenționați respectându-se regulile generale ale măsurii.

Proiectul definește totodată și urgențele psihiatrice, adică stările psiho-patologice în cadrul cărora pacientul se află într-o disfuncționalitate cerebrală severă, situație critică în care poate provoca autovătămare gravă, agresarea altor persoane, deces, distrugerea unor bunuri, comportamente nejustificate de caracteristicile realității prezente, cum sunt stările confuzionale.

Astfel, urgențe psihiatrice sunt considerate: tulburare psihotică acută; tulburări severe de comportament în tulburări de personalitate; tulburări psihotice post- sau intercritice în epilepsie; agitația psihomotorie; episoade acute delirant-halucinatorii în psihoze (schizofrenie, tulburarea afectivă bipolară) și în demențe; episoade expansive severe; episoade depresive severe; episoade depresive cu risc suicidar; sevraj alcoolic; tentativa de suicid și sevraj complicat la alte substanțe psihoactive, care se vor trata în unitățile specializate în toxicologie și adicție.

Spitalele de psihiatrie care nu au amenajate astfel de spații sunt obligate să le amenajeze cu respectarea normelor din Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice.

Inițiatorii proiectului au precizat că aceste modificări și completări au fost făcute și pentru că în implementarea Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice s-au constatat mai multe neconcordanțe ale prevederilor actului normativ cu o serie de dispoziții din dreptul intern, precum Codul familiei, Codul penal, dar și cu dispoziții din tratate internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale, precum Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția ONU Împotriva Torturii și altor Pedespse sau Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Proiectul de Ordin va fi în dezbatere publică până în 20 mai, potrivit Ministerului Sănătății.